Noutăți

La Chişinău, a fost lansată o carte despre regele suedez Carol al XII-lea care şi-a petrecut câtiva ani din viaţă în Republica Moldova.

Suedia şi Basarabia istorică au câteva puncte comune inedite. La Chişinău, a fost lansată o carte despre regele suedez Carol al XII-lea care, în secolul al 18-lea, şi-a petrecut câţiva ani din viaţă pe teritoriul satului Varniţa, din Republica Moldova.

COMUNITĂȚILE ROMANO-CATOLICE, PROTESTANTE ȘI LIPOVINEȘTI DIN BASARABIA sec. al XIX-lea

După mai bine de două decenii de la independența Republicii Moldova, literatura istorică se îmbogățește cu un nou titlu de carte dedicat istoriei confesionale a regiunii și guberniei Basarabia în decursul secolului al XIX-lea. Lucrarea de față aduce în atenția publicului o chestiune destul de interesantă dar și controversată, dedicată situației minorităților religioase și confesionale din provincia anexată la Rusia în anul 1812, și caracterizată printr-o amplă analiză a problematicii respective. Deși, spațiul dintre Prut și Nistru, ceea ce a constituit din punct de vedere administrativ regiunea Basarabia, după 1812, încă cu mult înainte era eminamente ortodoxă din punct de vedere confesional, și încă de pe timpul când era parte componentă a Țării Moldovei, în această regiune convețuiau unele comunități religioase nu prea mari cum ar fi romano-catolicii, armeano-grigorieni, lipoveni, sau grupe religioase cum ar fi mozaicii și musulmanii, literatura istorică până în prezent cea mai mare atenție a acordat-o comunității majoritare, deși nici pe acest segment să se clarifice toate chestiunile, totuși alte comunități religioase și confesionale nu au avut onoarea să se bucure de o lucrare de sinteză care să elucideze rolul și locul pe care l-au avut în evoluția trecutului respectivei regiuni. Astfel, datorită acestei lucrări putem spune că se deschide calea pentru o cercetare mai amplă și multilaterală a aspectelor date.

ENCICLOPEDIE DE VITICULTURĂ ECOLOGICĂ

Republica Moldova este o ţară cu o tradiţie milenară privind cultivarea viţei-de-vie. Cultivarea viţei-de-vie a fost posibilă doar de către popoare cu un mod de viaţă sedentar. Pe parcursul dezvoltării civilizaţiei, activităţile agricole, inclusiv cele vitivinicole, au generat şi au condiţionat dezvoltarea diferitor meşteşuguri specifice complementare, ca tâmplăria, olăritul, fierăria etc. Producerea derivatelor vitivinicole (struguri, stafide, suc, vin, distilat etc.) condiţionează cunoaşterea tehnologiilor de producere şi păstrarea acestora, ceea ce presupune un anumit nivel de cunoştinţe, tehnologie şi cultură. Cunoştinţele obţinute au fost transmise din generaţie în generaţie şi tot odată completate cu noi realizări şi principii tehnologice, contribuind astfel la ameliorarea calităţii produselor din struguri şi prelungirea termenelor de valabilitate. Enciclopedia vine în completarea cunoştinţelor în domeniu şi se adresează în special studenţilor de la secţiile de Agronomie, Horticultura, Biologie, Ecologie şi Protecţia Mediului, precum şi masteranzilor şi doctoranzilor care doresc să cunoască explicaţii ştiinţifice pentru termeni şi noţiuni din domeniul viticulturii ecologice.

ȚINUTUL HOTIN ÎN SURSE STATISTICE RUSEȘTI

Lucrarea este dedicată problemelor demografice care au avut loc în ţinutul Hotin în primele decenii după anexare şi este alcătuită din două părţi: Parte întâi: monografia propriu-zisă şi Partea a doua documentele însoţitoare, originale şi inedite, ce vor include: Statistica din 1788, efectuate de administraţia austriacă, în vederea determinării numărului populaţiei şi veniturilor raialei Hotin în timpul dominaţiei otomane; Statistica inedită din 1808, prezentată de marele vistiernic al Moldovei Iordache Ruset-Roznovanu senatorului rus V.I. Krasno-Milaşevici, privind numărul populaţiei şi contribuţia acordată de populaţie armatei ruse de ocupaţie; Recensământul populaţiei din 1817 pentru ţinutul Hotin.

DEPORTARILE DIN BASARABIA

Obiectivul lucrării este reconstituirea cât mai fidelă a tabloului istoric al deportărilor staliniste operate pe teritoriul RSSM, ocupat în 1940 şi reocupat în 1944, precum şi dezvăluirea unor aspecte noi atât ale deportărilor, cât şi ale consecinţelor acestora pentru resursele umane, naţionale, prin relevarea impactului imediat şi de lungă durată asupra neamului românesc aflat sub dictatura comunistă. Cadrul cronologic al lucrării este determinat de evoluţia istorică a deportărilor staliniste – de la etapa iniţială (1940-1941) la cea finală (anul 1956), când a început revenirea în republică a primilor deportaţi. Actualitatea şi importanţa subiectului pe care ni l-am propus pentru investigaţie derivă din necesitatea cunoașterii şi condamnării esenţei regimului sovietic, ce s-a remarcat prin teroare şi genocid – atrocităţi la care au fost supuse sute de mii de familii, milioane de oameni nevinovaţi, astăzi considerate victime ale regimului bolşevic/comunist.