Lucrarea analizează modul în care regimul sovietic a construit artificial identitatea și limba „moldovenească”, de la RASSM până în anii ’80. Sunt prezentate politicile de separare culturală de România, manipularea lingvistică și istoriografică, precum și reacția intelectualilor în perioada „dezghețului”. Studiul arată cum, în anii ’60–’80, propaganda a intensificat diferențele față de România și a promovat teoria „limbii moldovenești” distincte. Sunt descrise și mișcarea de renaștere națională și lupta pentru limbă din 1989, care au dus la prăbușirea acestei construcții ideologice. Addenda abordează încercările de reanimare a moldovenismului după independență.